Ziua Regelui

Unul dintre străbunicii mei i-a povestit tatălui meu cu mândrie că însuşi Regele Mihai a dat mâna cu el. La rândul meu, mă mândresc şi eu cu asta.

Mi-ar fi plăcut să revină monarhia, nu neapărat pentru că-mi imaginez un viitor strălucitor, fără probleme, nici nu cred că poate fi posibil în totalitate, ci pentru valorile morale, pentru cultură şi tradiţie. Am observat că noi, românii, nu avem o cultură, am uitat de originile noastre, nu ştim să respectăm şi nici cinste nu le facem, oriunde ne-am duce, lumea ne vede ca pe nişte hoţi, prostituate, ţigani. 

Degeaba încercăm să ne-mbătăm cu apă, să închidem ochii, ţara e plină de proşti, şi nu mă refer la cei fără carte, ci la cei "îndoctrinaţi" cu tendinţe distructive, cărora nici măcar nu le pasă de viitorul copiilor lor.

Mă amuză comentariile unor "analişti" despre greşelile Regelui, cum că a trădat ţara. Acum, după atâţia ani, nici nu mai au rost astfel de comentarii, când cei ce ne conduc ţara nu sunt altceva decât nişte hoţi şi mafioţi. Cred că e o diferenţă destul de mare...

Sper la o schimbare în bine, şi cât mai repede. Dar aceasta nu poate veni, dacă nu ne implicăm şi nu ne-o dorim cu adevărat.

Revenind la ziua de azi, Regele a împlinit 91 de ani. Poate, într-o zi, voi avea posibilitatea să dau şi eu mâna cu el.

La mulţi ani, Majestate!

Autismul - nu trebuie să-l urăşti, ci să-l înţelegi

O reclamă tare ciudată. 

Sunt câteva persoane care mi-au reproşat că nu ştiu cum e să fii părinte, cât de greu e să-i creşti, să le faci mâncare, să fii alături de ei, pentru că nu am proprii mei copii. Nu cred că voi putea să-mi urăsc copiii, oricât de obraznici ar fi, aş avea motive să mă bucur de ei, chiar şi unul singur. 

Şi spun asta pentru că lucrez în domeniu şi am întâlnit un copil care suferă de autism. Să fi auzit cu câtă blândeţe îi vorbea mama, chiar şi atunci când acesta plângea şi ţipa. Nu ai cum să nu-ţi iubeşti copilul, chiar dacă e bolnăvior, ce vină are el? 

Dar, pe lumea asta sunt oameni şi oameni, care nu pot fi numiţi părinţi, oameni care îşi abandonează copiii încă de la naştere. Nu cred că e vorba despre ură, ci mai mult despre egoism, despre confortul propriu. Sau poate lipsă de conştiinţă.

De exemplu, eu am un câine bătrân, care nu se mai poate deplasa din cauza artritei, şi am această rutină de a-l lua în braţe să-l mut la locul lui când mai iese afară(şi e destul de greu), să-i pun mereu vasele cu apă şi mâncare cât mai aproape, să-l învelesc, pentru că în situaţia lui, frigul îl afectează şi mai mult, să-i fac masaj sau să-l scarpin, şi mai ales să ghicesc ce vrea, pentru că uneori mornăie şi mârâie.

Veterinarul mi-a spus că în momentul în care va ajunge să se chinuiască prea tare câinele, se poate face o injecţie.

Mi s-a pus un nod în gât. Nu aş putea să fac asta, nici nu vreau să mă gândesc că nu o să mai fie. E parte din familie. Chiar dacă acum e bolnav, sau înainte când mai lătra noaptea şi nu puteam să dorm din cauza lui, nu am ajuns să-l urăsc sau să vreau să scap de el.

Voi cum v-aţi simţi în locul lor, al copiilor şi al animalelor? Să fiţi abandonaţi pentru că încurcaţi...

În concluzie, da, e greu, obositor şi dificil să ai în familie un copil care suferă de autism, necesită o atenţie deosebită, multe resurse şi multă răbdare. Dar care copil nu are nevoie de atenţia şi grija părinţilor? Pentru ce există familia, dacă nu pentru a-ţi fi alături, pentru a te proteja, pentru a te iubi necondiţionat, oricum ai fi, oricum ai arăta, orice ţi s-ar întâmpla?

30 de coafuri pentru 30 de zile

Dacă te plictiseşti repede, cam de orice, la fel ca mine :D, adică nu vrei ca totul să devină rutină, înseamnă că îţi place ca în fiecare zi să fie câtuşi de puţin diferită. Şi de ce nu ai avea în fiecare zi o coafură diferită şi uşor de realizat? 

ziua 1

 

ziua 2

 

ziua 3

 

ziua 4

 ziua 5

 ziua 6

 

ziua 7

ziua 8

 ziua 9

ziua 10

ziua 11

ziua 12

ziua 13

ziua 14

ziua 15

ziua 16

ziua 17

ziua 18

ziua 19

ziua 20

ziua 21

 

ziua 22

ziua 23

ziua 24

ziua 25

ziua 26

 

ziua 27

 

ziua 28

 

ziua 29

 

ziua 30

 

Prima ploiţă de toamnă

Cam gata cu vara, s-au dus vacanţa, leneveala şi hainele subţiri. Normal, vor mai fi zile însorite, dar nu se compară cu cele de vară, cu strălucirea lor. Oricum, mie îmi place şi toamna, chiar dacă plouă. Cred că cel mai mult ne deranjează faptul că, pe timp de ploaie, avem de umblat pe-afară, la serviciu, trebuie să avem grijă să nu ne stropească vreo maşină, să avem umbrela la noi, şi dacă suntem mai sensibile, să avem grijă să nu răcim.

Eu aş prefera, ca atunci când plouă, să stau în casă, să ronţănesc fructe, prăjiturele, să beau ceai sau limonadă, să vizionez filme, covrigită în pat, să citesc cărţi, să ascult muzică, să colind internetul, mai multe.
  Cum, uneori, nu prea se nimereşte să mă sincronizez cu vremea, asta e, mă descurc, partea cea mai rea, pentru mine, e răceala cu durerile în gât, nas înfundat şi greutate de a respira. Pentru că aveam probleme cu imunitatea, fiind mereu scăzută, răceam imediat, plus că pastilele nu prea îşi făceau efectul, am decis să caut metode naturiste de a-mi creşte imunitatea. Pe lângă consumul de fructe şi legume recomandat de toată lumea, am dat peste echinacea purpurea, o floricică roz-violet, eficientă în întărirea sistemului imunitar.

Echinacea Purpurea

Găsiţi în farmacii sau la plafar, în diverse combinaţii: tinctură sau pastile, masticabile sau nu, simple sau cu zinc şi vitamina C, cu măceşe, cum vi se par mai suportabile, pentru că au un miros şi un gust ciudat(câh...). Eu prefer să fie masticabile cu vitamina C, având un gust mai acrişor, deci suportabil. Nu am încercat tinctura, încă.
  În fine, echinacea ajută mai mult să previi decât să tratezi răceala, de asta e bine ca tratamentul să fie luat în lunile reci, cum este specificat în prospect, ţinând cont de durata precizată, vârstă şi problemele de sănătate de care suferiţi, dacă este cazul.

De-a frizerul

Acum o lună, am observat că părul meu are nevoie de o reîmprospătare. Deci, era timpul pentru o vizită la frizer. Doar că mă cam săturasem să ies de acolo nemulţumită. De fiecare dată sugeram să nu mi se ia mult din lungime, pentru că vreau să-mi las părul lung, dar produsul final nu prea corespundea cu ce îmi doream. Eh...
Cum îmi place să mă descurc singură, şi încerc să cuprind cât mai multe domenii, am căutat pe youtube tutoriale despre cum să te tunzi. Am dat peste unul care mi s-a părut foarte simplu, mi-am făcut curaj şi am urmat instrucţiunile.
Am fost foarte mulţumită de rezultate şi mi-am planificat o nouă şedinţă pe săptămâna viitoare. :D

Aici aveţi tutorialul:

Am uitat: pe lângă faptul că îţi dezvolţi deprinderile de a te tunde singură şi ai posibilitatea să realizezi tunsoarea dorită, mai există un beneficiu: economiseşti bani! 

Tadaaaaaaaaa!

Despre...

Ma gândesc la o mulţime de lucruri, îmi trec atâtea prin minte şi de multe ori nu prea am cui să le spun, în primul rând pentru că sunt o persoană introvertită şi mi-e greu să scot lucrurile din cutie să le arăt tuturor, în al doilea rând, problema spaţiu-timp.

Dau peste multe chestii interesante şi folositoare, deci n-ar fi rău să le împărtăşesc cu alţii. 

Aşa că, vă invit în carusel :)